vineri, 25 decembrie 2009

De ce sa vedeti Avatar...

de Livia

Asa, pai, pentru ca e un film de aproape trei ore care a reusit sa nu aiba nici un minut in plus. Rar se intampla. Poate cand o sa-l vad a doua oara o sa-i gasesc defecte si aiureli, dar cautarea de noduri in papura, tocmai am vazut asta, e unul dintre obiceiurile urate ale pamantenilor. Pamantenii – o civilizatie prafuita, mohorata, metal/plastic/cip. Nu stiu cum face filmul asta, dar cand ii vezi pe oameni vorbind despre cele mai inalte teluri ale lor in cel mai bun caz te ia rasul. Pamantenii sunt roboteii. Iar varfurile lor, si muschi si creiere, sunt niste glumite de autobaza pe langa Ceilalti. Care, he he, sunt si mai inalti. Bun.

Extraterestrii sunt umani. Vii. Tehnologie vie. Au tot ce au si oamenii, doar ca nu au cazut in patima suruburilor. Au ramas la intelesuri si utilitati si au renuntat la carcase. Sunt mai puternici, comunica mai bine si mhmmm, parca sunt si un pic mai sexy (scuzati). Avatar e un film care, printre multe altele, se joaca foarte frumos cu inversarea unor raporturi-cliseu. Creaturile care traiesc in copaci si scarpina meduzici zburatoare sub crestet sunt fiinte rationale si practice. Pamantenii, care cred in bani, arme si bum bum, au pierdut de mult contactul pamant-talpa. Ceea ce, acum imi dau seama, ne si este aratat clar, poate prea clar, intr-una dintre primele secvente ale filmului.

Poate se putea mai bine, sigur ca filmul nu inventeaza inca o roata, sigur ca exista locuri comune, dar a iesit un puzzle frumos si, se vede fara exagerare, foarte bine lucrat. Trebuie sa fii atent la fiecare minut, fiecare gest, fiecare orice si daca faci asta o sa-ti placa. Sau macar o sa te miste. Se poate sa fie obositor, dar e si asta un sport :) . Fara efortul asta, n-o sa primesti altceva decat un alt film despre lupta intre doua civilizatii, cu efecte speciale la locul lor.

P.S Eu am vazut filmul la Movieplex si a mers perfect. Gud Bai.

Niciun comentariu: